marți, noiembrie 17, 2015

Hoenir

Se spune ca timpul vindeca rani-
Povestea se ascunde in ochii deschisi
privind reci si goi cerul albastru

Dincolo de norii ce se zbat sa scape
din inchisoarea orizontului abrupt
vad lumini ce dorm cand oamenii
mai adauga un pas spre linii ce dispar

Si simt cum ramanem fara timp-
il picuram arzand pe rani ce nu se inchid
si ne ucid cu dulcea lor povara

Ridicam inchisori de hartie pe iarba murdara
de roua ce curge din cerul presarat de otel-
pamant, sange, hartie si apa devin pasta din care
construim utopii si le presam in palmele aspre

Se spune ca timpul vindeca rani,
Se spune ca noi vom cladi imperii in cenusa
arzand pe oase albite de focul ce cade
din inchisori abrupte prin care ratacim.

sâmbătă, octombrie 24, 2015

Sandraudiga

Ramanem fara timp.
Il punem gaj in vietile noastre,
il cheltuim pe custi de metal
in care chemam fericirea-

ramanem fara cuvinte
cand suntem prinsi in flagrant
incercand sa scapam
printre barele de hartie -

ramanem fara sentimente
le aruncam in ape tulburi
in care noapte si zi devine
acelasi chin lipsit de vise -

ramanem fara speranta
cand rupem valul absurd
ce ne agata ochii in culori
si lumini efemere -

ramanem in timp -
oase si praf, cu pasari cernite
dansand pe nisipul fierbinte
din cranii sfaramate. 

luni, septembrie 28, 2015

Eir

Promite-mi  ca drumul ce duce departe
va prinde conturul umbrelor noastre-
franturi de lumina pictate
in inimi desenate pe vase de lut.

Promite-mi ca timpul va uita de noi,
va rupe din cartea-i paginile albe-
arse in oaze pustii, maini desenate
vor fi sigilii negre pe stanci milenare.

Promite-mi ca maine va fi ultima zi,
prima noapte cu cerul patat de torte-
astrele ingaduie tacit fericirea
asteptand intoarcerea zeilor lor.

marți, septembrie 08, 2015

Sjöfn

Te-am uitat pe un raft
patat de praf, de timp
si scrum de tigara,
lipsit de lumina
lipsit de vointa

sangerand in tacere, radacinile sapa
transee absurde in ore defuncte,
in care se-aduna secunde cazute
din norii ce scalda pamantul arzand


te-am uitat pe un raft
de carii sculptat,
distrus si iubit,
lipsit de cuvinte
lipsit de durere

in vantul ce mangaie fire de soare
ce-ascund intre ele marea prea calma
imi spui de o vreme in care batrani
ne vom regasi in nume scrise in piatra.

Si te-am crezut atunci cum cred si acum
ca singuri vom trece prin lume o data-
pe raftul murdar de iluzii si vise
transform in cenusa cartea uitata.



joi, mai 07, 2015

Omega

I'll have to break a promise,
I have to break thine heart
For dawn will come tomorrow,
and worlds will fall apart.

Heretics burn to ashes
as I embrace the darkness-
may new gods be remembered
as furies stormed by madness.

May death never follow
the mud where all began
when angels felt just sorrow
where still there is no Sun.

You have to break a promise,
You have to let me know-
are there no roads to wander
nor wonders to let go?

luni, martie 09, 2015

Ragnarøkkr

Degetele se agata de cer-
radacini rascolesc solul albastru
brazdat de avalansa continua
a albelor stanci

Gasesc forme in iluzii taiate
din marmura suprarealista-
mustati ascutite  rad si formeaza
indicatoare in cadranele scurse
pe margini de lume

Crucifixul desprins din pamant
arde in drumul spre negrul eter-
iar chipul terorii ascunde in privire
teroarea miilor de chipuri.

Cavalerii devin linii perfecte,
rupte de dogma Euclidiana-
sagetile rosii se scalda
in cenusa lemnului sfant.


luni, februarie 02, 2015

Ixtab

Lasa cortina sa cada-
Scena e pustie, luminile s-au stins;
intunericul imbraca actorul
in forma-i primara.

Sub chipul fara zambet se ascund
sute de povesti, mii de oameni,
in mintea cuprinsa de nebunie
teatrul devine propria inchisoare.

Lasa cortina sa cada
peste muzica ce nu o auzi,
peste versuri, istorii, viata-
actorul ramane scribul
ce n-a incetat sa-si scrie necrologul.

Piesa e simpla, dar de neinteles
finalul il stii, cuprinsul ramane ascuns
iar inceputul il uiti-

Lemnul te inveleste in mantia-i rece
si devii parte din scena,
devii umbra invaluita in lumina.


joi, ianuarie 01, 2015

Nocturne

Te caut in pagini vechi in care
batai de inima au devenit cerneala,
te caut in culori asternute incet
de anii ce au trecut prin noi,
printre noi.


Te ascunzi in note de chitara
in primaveri sculptate in gheata
in umbra verilor in care noaptea
ne invelea in stropi de lumina


Te gasesc in randuri presarate
de greseli, de cuvinte uitate
de umbre ce-au fost si ce sunt
straja abisului din noi

Furii inlantuite se zbat in agonie,
in pragul ruinelor templului tau-
pagini vechi ard pe altarul distrus
batai de inima ce le vreau inapoi.