Stepa

Limpede, rece si pura
Roua se asterne
pe fruntea ta

Inima rece de marmura albastra,
tacuta si arsa
de purpura soarelui
in amiezile fierbinti de vara efemera
e atat de simpla in simetria sa


Nu caut ape in stancile desertului
nici stalpi de lumina-
ai fost privirea ce imi arata un drum,
ai fost drumul inchis de tacere

de uitare, tristete
de simple cuvinte ce nu se nasteau
de sunetul noptii din noi


Cetati create de timp se sfaramau
in linii de creta pe plaje incinse
pe stepe intinse, calcate de forme
si umbre
libere in a alege.


Noi nu am ales.
Noi nu am citit
In  zodii, in astre, in zei sau in oameni
timpul ce ne-a ramas.

Doar umbra calda a trupului tau
se stinge acum in roua ce scalda
intinderi de verde, intinderi de apa
margini de lume si tot ce am fost.