sâmbătă, martie 05, 2011

Thanis

M-am asezat langa tine
si am stiut atunci 
ca prima clipa va fi ultima-
suntem aici, acum
si nu vom reveni

Aici. Acum.
Nu am gasit raspuns
si nu voi intreba
de ce nu suntem parte-a timpului
ci doar existam spre a-l masura

de ce nu pot opri secunda
sa o impart in mii de fire
sa le astern pe urma chipului tau
pe linia ochilor tai
pe marmura inimii tale

sperand ca, poate,
va reusi sa sfarame cuvintele
ce au inchis un drum,
va reusi sa compuna-un cantec
templului ce il va ridica 
din marmura inimii tale

Si-atunci, precum un batran marinar
imi scufund bratele in apa
gandind la zeii-al caror amfora
o voi picta cu-acea secunda.

Nemuritori, gusta-vor
din timpul ce-l vor masura
secol cu secol,
ora cu ora,
clipa cu clipa
ascultand glasul  templului tau.