Charon

pe ochii zeilor se-astern

monezile  luntrasului

din trupul templelor se ridica

ziduri de sticla

le asezam intre noi si trecut

intre om si pacat

deschide portile mintii-

ruginite, se vor rupe

sub greutatea timpului

dincolo de ele se ascund

tarmuri de pace si linii de creta,

fragmente de cer si sunet de harfe

perfectiunea trupului

devine decadenta

arta devine mister

omul devine pamant

pe ochii zeilor se astern

monezile luntrasului-

corabia-i insa de mult

nu mai trece raul secat.

Phobos

Aprinde rugul pe care stau-

jertfa iti aduc tie
zi de zi, fiinta mea

aprinde trupul invins
si elibereaza visul-

aripi de flacari purta-vor
om si dorinta
spre cerul de sticla

ma voi lipi de el
iar zorii de zi ma vor stinge

in noapte lasa-voi sa cada
bucati de suflet arzand

le vei cuprinde in palma
si vei naste dorinta-

nu iti ascunde privirea
in care furtuna se aduna

arunca torta spre mal-
voi ancora acolo
in noptile albastre de vara
in umbra marmurei tale

aprinde rugul pe care stau-
nu lasa ploaia ce cade
sa-mi stinga aripile

nu lasa cenusa sa se adune-
nu vreau sa renasc

Furtuna

Acordul violet al noptii ce vine
asterne pe drumul de piatra albastra
linii de sunet  si linii de viata

Nisipul se scurge  prin sticla clepsidrei celeste
iar marea se ascunde in abisul
deschis de varfuri de munte

serpi de lumina arunca veninul
spre umbre de nori, spre urme de om

Ne regasim in timp si pamant
intre apa din cer si focul din noi

alchimia primordiala a unui cor violent
de instinct si dorinte, de pasiuni si uitare

sub masca de lut asternem cuvinte-
testamenul intrebarilor fara raspuns

In urma lasam istorii scrise in piatra
privind spre drumul pe care
pasii au tacut

Pamantul din noi devine nisip,
iar apa ne poarta spre drumuri
de piatra albastra.

Eretic

Pe fiecare latura a unei biblii
asterne flamura verde
a altei religii.

Pe flamura verde aseaza
o alta carte sfanta

Curand, vei cladi un zid
in spatele caruia te poti ascunde

Dincolo de zid se vor ridica
turnuri de fildes si oameni de lut.

Vei pluti in deriva
ani intregi in care prin sange
cerneala se-asterne pe pagini,
paginile cladesc imperii,
imperiile devin cenusa-

materia din care vei renaste
cand adevarul va orbi
prin simplitatea sa

Zidul se va risipi. In timp,
hartia va putrezi,
flamura isi va pierde culoarea
oamenii vor pierde credinta

Turnuri ce cad, unul cate unul
vor aminti vremelnicia vietii
si vor deschide calea
spre linii de cer si pamant.

Pe fiecare latura a unei carti
asterne cuvintele tale-
crezul ce te poarta
dincolo de ingerii de sticla si fier
ai anilor tai.

Secunda

Intre noi e un spatiu simplu
compus din fragmente de suflet
si vise spulberate

Intre noi e un abis de nepatruns
in care calmul si furia
se regasesc in perfectiunea
unei relatii pline de viata

Intre noi e timpul ce ne-a distrus.

La inceput am fost doua linii,
impreuna,
desenati de zeii ce i-am renegat,
spre a fi nemuritori.

Dar liniile au inceput sa se desparta,
cerneala s-a subtiat in lacrimi
si pagini intregi au ramas nescrise.

Am urmarit aceeasi secunda
cum se zbate in colivia desenata
de linille ce nu au inchis cercul.

Intre noi a fost simplitatea
unei singure dorinte
dar am sfarsit prin a uita de noi.

Exil

Vazut-am arbori vechi si putrezi

cum strajuiau batrana casa

Cum frunze moarte sunt purtate

pe-un drum pe care pasii au tacut

In ploaia rece am stat si-am plans-

am ascultat cum glasul tau s-a stins

Pe drumul care ne-a purtat in anii

in care norii inca se jucau pe cer

E doar pamant si apa acum

e lutul in care omul s-a pierdut

Si locul unde ne luptam cu fiinte

nascute de un suflet pur

se pierde in rugina amintirea

ce ne purta in zborul lin spre cer

Nu am stiut ca timpul trece ca o umbra

Nu am stiut ca maine va fi ieri

Ca astazi nu exista niciodata- 

e doar un joc venit de nicaieri

Si tot ce fac e spre a uita-

nu doare tot ce nu iti amintesti

Vazut-am arbori vechi si putrezi

cum strajuiau strainul care

purtat de amintiri se lasa 

pe drumul inecat de ploi.