joi, ianuarie 23, 2014

Tyche ( Τύχη )

Pe urme sapate in stanci sfaramte
de focul ce curge incet dinspre zari
uitate de timp in cenusa pictata
pe porti ferecate de zeii din noi

se-asterne zapada in ierni fara nume-

din gheata ce scalada fantani efemere
pe insule uitate in mari mult prea calme
in care eroi ratacesc prin ani si istorii
sculptez in viziunile reci, fara noima,
suflul de viata ce adie acum.

Sa fie lumina, sa fie culoare,
acolo unde norii incep sa existe
cand ziua si noaptea devin provocare-
cand muntii se nasc direct din oceane

Sa fie zenitul credinta pelegrinului
pe cai neumblate de cei ce nu cred
ascunse in umbrele noptii albastre
intre ingeri si demoni, in focul din cer.

vineri, ianuarie 03, 2014

Eurybia ( Εὐρυβία )

Nu spunem nici un cuvant.

Lasam tacerea sa umple spatiul din noi,
paharul prea plin sa inunde sertare de timp,
secunde pierdute in care eram
distrasi de temple de lut scaldate-n ruina

Din tot ce-ar fi fost culegem pamantul
secat de dorinta, mister, provocare
si seva din arbori batrani adunata in cupe
de furii distruse in nopti fara astre

Turnuri se sfarma, ziduri se rup,
contururi de ora adapa tarana,
cuvinte renasc din spectrul furtunii-

nascuti din iubire, distrusi de uitare
navigam fara stiinta spre proxime porturi
cu ancore grele, cu vele sfasiate
cu hule sufocand albul siaj

Tarmuri apar scaldate-n lumina.

Voit, ne zdrobim de stanci transparente
presarate cu fire smulse din nori

Paharul secat asteapta ofranda,
uitat pe-altarul a tot ce n-am fost-
sertarul deschis inghite corabii
inchise in sticle murdare de praf


miercuri, ianuarie 01, 2014

Hemera ( Ἡμέρα )

Arunca in aer pumnul de praf
strans din urna albastrului cer
si lasa culoarea sa cada subit
in opus de note tacute

atinge, picteaza bolta noptii ce vine
cu degete patate de ziua de ieri
si lasa ca ziua de azi se renasca
reflexii de sticla, reflexii de jar
in neguri celeste de zei adoptate

Muntii batrani se invelesc in ceata,
soimi se zdrobesc de vazduh sau de astre-
cuprinde-i in cupe de marmura rece
si simte durerea ce-n strigat o revarsa

In adieri de furtuna cautam nota perfecta
completand simfonia compusa in zori
distrusa de praful ce inca se-asterne
pe urne uitate de cerul din noi.