luni, septembrie 28, 2015

Eir

Promite-mi  ca drumul ce duce departe
va prinde conturul umbrelor noastre-
franturi de lumina pictate
in inimi desenate pe vase de lut.

Promite-mi ca timpul va uita de noi,
va rupe din cartea-i paginile albe-
arse in oaze pustii, maini desenate
vor fi sigilii negre pe stanci milenare.

Promite-mi ca maine va fi ultima zi,
prima noapte cu cerul patat de torte-
astrele ingaduie tacit fericirea
asteptand intoarcerea zeilor lor.

marți, septembrie 08, 2015

Sjöfn

Te-am uitat pe un raft
patat de praf, de timp
si scrum de tigara,
lipsit de lumina
lipsit de vointa

sangerand in tacere, radacinile sapa
transee absurde in ore defuncte,
in care se-aduna secunde cazute
din norii ce scalda pamantul arzand


te-am uitat pe un raft
de carii sculptat,
distrus si iubit,
lipsit de cuvinte
lipsit de durere

in vantul ce mangaie fire de soare
ce-ascund intre ele marea prea calma
imi spui de o vreme in care batrani
ne vom regasi in nume scrise in piatra.

Si te-am crezut atunci cum cred si acum
ca singuri vom trece prin lume o data-
pe raftul murdar de iluzii si vise
transform in cenusa cartea uitata.