Sandraudiga

Ramanem fara timp.
Il punem gaj in vietile noastre,
il cheltuim pe custi de metal
in care chemam fericirea-

ramanem fara cuvinte
cand suntem prinsi in flagrant
incercand sa scapam
printre barele de hartie -

ramanem fara sentimente
le aruncam in ape tulburi
in care noapte si zi devine
acelasi chin lipsit de vise -

ramanem fara speranta
cand rupem valul absurd
ce ne agata ochii in culori
si lumini efemere -

ramanem in timp -
oase si praf, cu pasari cernite
dansand pe nisipul fierbinte
din cranii sfaramate.