Memento

I am often wondering: does death hurt?
Does broken lines of heavy thoughts
Would cross between the worlds of pain?


And then I find a drop of peace
the stillness of an endless time
where light and dark are all the same-
pure grains of sand in our life’s frame.

Pianul

Marea isi curma albastrul
in  furii de alb
pe plaje pustii

Drumuri de seara,
cuvinte de lut,
urme de pasi
pierdute demult
nopti de vara-n care

cuvantul era totul
si totul erai tu,
inchid acum in clepsidra
ce eu n-am stiut

Sunt clipe in care
tacuti desenam
linii de sunet
pe trupuri de zei,
linii de timp
ce nu le mai vrei.

Si ma intorc la tine-
nisip de jar si ape de senin

Te-ntreb acum de mai stii
cum marea isi curma albastrul
in furii de alb
pe plaje pustii…

Olimp

Sunt nopti de vara in care
negru si pur, cerul
cu zei si vise luminand
se-asterne
pe drumuri de munte

Departe zaresc templul distrus.
Coloane de marmura alba
tocite de-al timpului curs
ascund sub umbre miscatoare
fauni batrani
si nimfe efemere

Prin arbori sunet de flaut
sare din coroana-n coroana-
un dafin descopera simplu
prin cantecul stins
ochii din cer.

Am strabatut de-atatea ori acel drum
doi muritori si urme prin timp
am pretuit aceeasi secunda-
aceeasi secunda  prefacuta in scrum.

Si-n linii obtuze descrise de munti
privesc  cum pamantul se naste-
sunt templul lipsit de un nume
lipsit de iubirea ce-o canti

Aegeis

Sunt valuri de ani,
nisipuri si umbre
pe plaje pustii patate de scrum

de scrumul tigarii aprinse in noapte
cand zeii privesc prin torte ceresti
cum simplii si tineri apa ne naste

vremelnici in trup
eterni in simtire
urme de pasi pe nisipul cernut

de timp si de mare
de ploi, de cuvinte
soptite in seri

pierdute de mult-
si glasul tau ma poarta
spre zorii in care
pe plaja pustie
cu marea sarutandu-ti ochii
cu roua asternuta
pe fruntea-ti senina

priveai  linii trasate de soare
pe norii ce lenesi se scalda-n lumina.