Sjöfn

Te-am uitat pe un raft
patat de praf, de timp
si scrum de tigara,
lipsit de lumina
lipsit de vointa

sangerand in tacere, radacinile sapa
transee absurde in ore defuncte,
in care se-aduna secunde cazute
din norii ce scalda pamantul arzand


te-am uitat pe un raft
de carii sculptat,
distrus si iubit,
lipsit de cuvinte
lipsit de durere

in vantul ce mangaie fire de soare
ce-ascund intre ele marea prea calma
imi spui de o vreme in care batrani
ne vom regasi in nume scrise in piatra.

Si te-am crezut atunci cum cred si acum
ca singuri vom trece prin lume o data-
pe raftul murdar de iluzii si vise
transform in cenusa cartea uitata.