Moments

Under the healing amber rain
we stood so long, for days-
the Sun was pouring flakes of gold
inside  your eyes-
eyes drowned in pain.

No sound around us-
there was no time-
the colors of each other’s Eden
were fading away-
sweet child of summer storms
sweet child of amber rains

There is a voice inside of us
That shatters our chains.

Memento

I am often wondering: does death hurt?
Does broken lines of heavy thoughts
Would cross between the worlds of pain?


And then I find a drop of peace
the stillness of an endless time
where light and dark are all the same-
pure grains of sand in our life’s frame.

Pianul

Marea isi curma albastrul
in  furii de alb
pe plaje pustii

Drumuri de seara,
cuvinte de lut,
urme de pasi
pierdute demult
nopti de vara-n care

cuvantul era totul
si totul erai tu,
inchid acum in clepsidra
ce eu n-am stiut

Sunt clipe in care
tacuti desenam
linii de sunet
pe trupuri de zei,
linii de timp
ce nu le mai vrei.

Si ma intorc la tine-
nisip de jar si ape de senin

Te-ntreb acum de mai stii
cum marea isi curma albastrul
in furii de alb
pe plaje pustii…

Olimp

Sunt nopti de vara in care
negru si pur, cerul
cu zei si vise luminand
se-asterne
pe drumuri de munte

Departe zaresc templul distrus.
Coloane de marmura alba
tocite de-al timpului curs
ascund sub umbre miscatoare
fauni batrani
si nimfe efemere

Prin arbori sunet de flaut
sare din coroana-n coroana-
un dafin descopera simplu
prin cantecul stins
ochii din cer.

Am strabatut de-atatea ori acel drum
doi muritori si urme prin timp
am pretuit aceeasi secunda-
aceeasi secunda  prefacuta in scrum.

Si-n linii obtuze descrise de munti
privesc  cum pamantul se naste-
sunt templul lipsit de un nume
lipsit de iubirea ce-o canti

Aegeis

Sunt valuri de ani,
nisipuri si umbre
pe plaje pustii patate de scrum

de scrumul tigarii aprinse in noapte
cand zeii privesc prin torte ceresti
cum simplii si tineri apa ne naste

vremelnici in trup
eterni in simtire
urme de pasi pe nisipul cernut

de timp si de mare
de ploi, de cuvinte
soptite in seri

pierdute de mult-
si glasul tau ma poarta
spre zorii in care
pe plaja pustie
cu marea sarutandu-ti ochii
cu roua asternuta
pe fruntea-ti senina

priveai  linii trasate de soare
pe norii ce lenesi se scalda-n lumina.

Stepa

Limpede, rece si pura
Roua se asterne
pe fruntea ta

Inima rece de marmura albastra,
tacuta si arsa
de purpura soarelui
in amiezile fierbinti de vara efemera
e atat de simpla in simetria sa


Nu caut ape in stancile desertului
nici stalpi de lumina-
ai fost privirea ce imi arata un drum,
ai fost drumul inchis de tacere

de uitare, tristete
de simple cuvinte ce nu se nasteau
de sunetul noptii din noi


Cetati create de timp se sfaramau
in linii de creta pe plaje incinse
pe stepe intinse, calcate de forme
si umbre
libere in a alege.


Noi nu am ales.
Noi nu am citit
In  zodii, in astre, in zei sau in oameni
timpul ce ne-a ramas.

Doar umbra calda a trupului tau
se stinge acum in roua ce scalda
intinderi de verde, intinderi de apa
margini de lume si tot ce am fost.

Nocturne

Zgomotul noptii din noi
creeaza abis si mistere-
In chipul Meduzei citesc
uitare si pace

In piatra sapat-am cuvinte-
dar timpu-n nisip le rescrie,
Purtate din duna in duna

din aer fierbinte in gerul polar
din mari de smarald in ape-nghetate.

Un calator ranit de lupte uitate
Batran in simtiri dar ager in fire
Strabate un drum ce taie amurgul-
Pe duna stinghera ce arde acum

Si-n jocul de umbre al noptii ce vine
Pe mare zareste chemarea luminii-
Tarziu pocalul divin il respinge
Si-n rana revarsa dulcea otrava

Pierdut in locul in care din piatra
Nimic nu se naste, dar totul se schimba,
Sapat in ape ce lin curg demult,
Asculta chemarea defel cautata


Si zgomotul noptii ce-l naste acum.

Nocturne

Nu piatra ramane amintire
Nici timpul

Doar cuvantul e cel
ce tine in cupa-i de destin
portretul unui zeu

Capela Sixtina a genezei
Templul de marmura al cugetului
pilonii de bazalt
al unei lumi fara sens

Materie si energie
vazut si nevazut
scris si nescris

purtat din ev in ev
din inima in inima
prin piatra sau pe cer

el dainuieste vesnic
prometeu al firului de timp
lumina in negrul labirint
al ratiunii.

Nu piatra ramane amintire
Pe scena arsa

Doar pergamentul scris
si universul unei fiinte

Nocturne

Nu vreau sa te pierd in noapte

Nu vreau sa iti inchizi ochii

In care primavara se juca

Cu randuri stranii de destin

In care lumea isi pierde din sens

si devine sambure de pace

in oceanul de furie nestinsa

Si vreau sa te intreb de ziua de azi

de cuvinte nescrise de rasarituri

de vuietul marii din noi

De neagra corabie din zare

Ce prevesteste furtuna ce va sa vie

Ce canta epilogul unei lumi apuse

Nu vreau sa te pierd in noapte

in randuri de zenit sangerii

in roua ce se aseaza pe frunte

in inimi de marmura rece

in linii de marmura simple

Cand aripi de lumina purta-vor

Ultimele tale cuvinte

Cand iarna va curge 

Prin trupul tau de nimfa

Nu vreau sa fii amintire-

Doar visul de vara

al unor nopti tarzii

Metafora

strain de timp
renegat de cuvant
lipsit de limite-

liber prin alegere



Sunt scribul de lut
pe piatra arsa de soare
sculptat vremelnic
de nisipul trecut
prin degetele zeilor
constrans de trup

liber prin alegere

Voi fi oriunde
molecula de apa
graunte de energie
viata
in simpla-i forma

strain de timp

liber de a alege