Hemera ( Ἡμέρα )

Arunca in aer pumnul de praf
strans din urna albastrului cer
si lasa culoarea sa cada subit
in opus de note tacute

atinge, picteaza bolta noptii ce vine
cu degete patate de ziua de ieri
si lasa ca ziua de azi se renasca
reflexii de sticla, reflexii de jar
in neguri celeste de zei adoptate

Muntii batrani se invelesc in ceata,
soimi se zdrobesc de vazduh sau de astre-
cuprinde-i in cupe de marmura rece
si simte durerea ce-n strigat o revarsa

In adieri de furtuna cautam nota perfecta
completand simfonia compusa in zori
distrusa de praful ce inca se-asterne
pe urne uitate de cerul din noi.