Navigatie

in cupa plina de venin,
imi oglindesc de zile chipul-
cu fiecare ceas de chin,
o caramida o astern pe zidul




ridicat din dune de nisip
ce-s scrise ceas din ceas,
cu pagini rupte din al tau destin-




corabii isi ineaca panzele-n apus,
in golfuri de senin cuprinse;
grifonii se agata de catarg
si isi inchina somnul zeilor cazuti-


am contemplat de-atatea ori acel apus,
si l-am pastrat cu mine, adanc, in suflet-
un pelegrin strain de sentimente si de lacrimi,
secat de amintiri ce nu s-au stins-


si ma intorc pe marea ce-am iubit-o in ochii tai,
cand stele se-oglindeau in valuri:
ramai mereu,in noapte, astrul ce ma-ndruma
spre liniile trasate de destin-


ramai momentul meu de bucurie,
intre atatea porturi cuprinse de venin.