Navigatie

in cupa plina de venin,
imi oglindesc de zile chipul-
cu fiecare ceas de chin,
o caramida o astern pe zidul




ridicat din dune de nisip
ce-s scrise ceas din ceas,
cu pagini rupte din al tau destin-




corabii isi ineaca panzele-n apus,
in golfuri de senin cuprinse;
grifonii se agata de catarg
si isi inchina somnul zeilor cazuti-


am contemplat de-atatea ori acel apus,
si l-am pastrat cu mine, adanc, in suflet-
un pelegrin strain de sentimente si de lacrimi,
secat de amintiri ce nu s-au stins-


si ma intorc pe marea ce-am iubit-o in ochii tai,
cand stele se-oglindeau in valuri:
ramai mereu,in noapte, astrul ce ma-ndruma
spre liniile trasate de destin-


ramai momentul meu de bucurie,
intre atatea porturi cuprinse de venin.

Sfarsit de poveste

Litera langa litera, 
spatiu langa spatiu, 
negrul asterne imagini
pe albul simplu,
primordial.


seara de seara,
cuvant langa cuvant,
s-a nascut povestea,
ce-am scris-o recitand
din chipul tau-


copil cu ochii mari
si tristi-


copil cu suflet alb
inca nescris-


cuvant langa cuvant, 
ochii au alungat tristetea
visand eroi si nopti arabe-


ai auzit havuzul clipocind,
si rozele cantand sub glasul marii-
palate din topaz zarit-ai
in orizonturi de desert-


copil ma simt si eu acum,
cand scriu,
litera langa litera,
spatiu langa spatiu,
sfarsitul de poveste.