Templul

Pe dune de nisip sta scris
numele ce l-am purtat
in inima atat timp,
fara sa stiu,
fara sa cred,
ca numele
se va ancora de timp,
si vor deveni una.


Fara sa stiu,
vor creste radacini adanci
ce vor sapa in fiecare
bataie a inimii
cuvinte si versuri,
imagini si sunete,
timpuri in noi Universuri
simple, dar pline de lumina
si spatii nedescoperite inca.

Fara sa cred,
voi cuprinde in bratele mele
cat pot de mult din
tot ce am creat,
ca ofranda ti le voi aduce-
paganul obicei, cuprins de uitare,
pentru zeitele nemuritoare
va renaste,
odata cu tine.

Vei fi acolo,
fara sa cred, fara sa stiu.

Dincolo de zid

Privesc spre viitor
cu aceeasi incredere
ca dincolo de zidul
de care ma tem sa ma apropii
e altceva- ceva ce va schimba
omul neschimbat din mine.

E un drum dincolo de zid
ce duce spre o lumina
cazuta din Univers
ce asteapta sa isi intregeasca
inima,
sa fie din nou acolo sus,
si eu in privirea ei-
e un drum dincolo de zid...

O voi gasi acolo,
langa pamantul nou nascut,
sfaramat de miracolul ei,
si urmele-i vor dainui,
peste timp,
peste mine,
langa pamantul nou nascut-
o voi gasi acolo...

Si cand timpul meu va veni,
uita tot ce am facut,
uita orice rau, si lasa doar
ce a ramas:
tu, eu, frumosul din noi,
si lumina ce mi-ai daruit-o
spre a fi gasit- de tine.

Tu, eu, lumina din noi.