Himinglæva

Ascult in tacere pianul cum tese

povesti de iarna in dansul fulgilor albi

presarati pe sarcofagul negru, masiv

in care notele refuza odihna.

Candelabre aprinse in noapte arunca

jocuri de umbre in lumea lipsita

de culori si de viata- mantia iernii

devine stapana pe inimi de gheata

Strivesc zapada in urme efemere

singur pe drumuri ce nu se mai vad

prefer langa mine viscolul aspru-

oglinda furtunii din cantecul meu

Ramai amintire doar in secunde

strapunse de ace inghetate in timp

in note pastrate sub lemnul funebru

de tortele aprinse ce nu le mai simt.

Iðunn

Daca ai stii cum secundele trec
prin trupuri, in cer, spre astrele stinse
demult, tare demult, cand ochii
vedeau dincolo de negura noptii
nimfe in undele izvoarelor limpezi

daca ai stii cum lutul stravechi
prinde in lanturi emotii si vise,
cum aripi stau frante pe margini de ora
aprinse pe rugul mandriei

Daca ai stii cuvintele cum dor
cum smulg bucati din suflet si le transforma
in stropi de cenusa arzand intre gene

ai uita cum sa numeri ani si decenii
ai stii cum sa-mparti lumea in doi.

Víðarr

Simt cum intunericul ma cuprinde
cum demoni apar din umbre stravechi
patand lumina cu noaptea furiei lor

Maini reci imi sfarama craniul fragil
si lasa amprente murdare sa curga
spre ochii ascunsi de neguri obscure

din trupuri de foc si cenusa apar
aripi manjite de lutul creatiei
spre ultimul zbor deschise in cer

gradini putrezite devin pamantul promis
si trunchiuri zdrobite stau straja in noi
oprind eternul in a-si naste povara.

Aprinde-ti armura cu sangele cald
din jertfa smulsa de zeii ucisi raspandita
in ultima noapte otravita de timp.

Vánagandr

Rugina roade din verdele verii,
arbori batrani se pregatesc de intuneric,
corbii astern mitre inghetate
pe albele cranii cizelate de vant

In aer valkirii prazile cara
spre masa bogata a zeilor cruzi
Ales-au pecetea vietii cine o poarta,
ales-au osanda victoriei lor.

Drakkare fumega inca in larg
iar scuturi devin monezile marii,
piatra accepta povara amintirii
prin rune sapate adanc de eroi.

Pustie e sala ospatului vesnic-
si afla tarziu ca oameni si zei
sfarsesc impreuna cu trupuri macinate
de coltii ascutiti ai lupilor gri.

Deimos ( 'Δεῖμος)

Am incetat sa exist-

sufletul isi traieste osanda,
in haosul ce scrie partitura
unei simfonii surde pe riduri absurde,
cu umbre ce vin si dispar
in ochii lipsiti de lumina-
ma scald in raul pe care luntrasul
relaxat isi asteapta dejunul.


Pe umeri port un cer parasit
de astre,  de soare, de culori
si de mine-
Metalic, griul invaluie lumea.

Din cand in cand, colosale morminte
lasa lumina sa patrunda afara-
sticla striveste intunericul in refractii
ce-si curma existenta zdrobite de asfalt.

Orasul devine locul in care
pierdut intre nori, te lovesti de o piatra-
realitatea revine si iti bate in tample
si te arunca intre oameni, fara o harta. 

Odiseu (Ὀδυσσεύς)

Ne vom juca in nisipul fierbinte

si vom cladi castele efemere

precum copiii verii 

uitand de toamna ce vine

Marea se curma in cer iar cerul

coboara in noi, albastru si pur-

atingem cu degetele mintii

fauna formata de nori

Plutim in deriva fara sa stim

de stanci ascutite ce prada-si asteapta

fara sa stim de semnele iernii

ascunse sub chipuri de tineri.

Zeii se nasc si pier odata cu noi

pietre funerare

dau nastere lacaselor de cult-

altare pagane sangereaza inca

in jertfa din inimi formata-

purtam trupuri lipsite de viata

pe drumuri lipsite de tel,

in mari lipsite de cer

ascundem furii inlantuite

Zeii se nasc si pier odata cu noi

in castele de nisip inchisi

precum copiii verii ce uita

de toamna ce se zbate in ei. 

Suvenir ( Snowdome )

Cuprind intre maini orase in ape
ascunse in fulgi de zapada curata-
cristalul opreste furtuna afara
si lasa lumina sa astearna miraje

Pe trotuarul murdar, pictat de apus
sunete aspre se-odihnesc printre dale-
adorm si renasc in ritmuri absurde
in mica lor lume fara culoare

Te pierd printre oameni grabiti sa indure
decenii macinate de intrebari si de moarte-
printre trupuri in gri, in negru, formale
esarfa-ti albastra devine tot cerul din noi

Gradini de cuvinte isi scutura iarna-
pe pagini de praf inghitite infloresc;
cu ochii inchisi desenezi universuri-
portrete distruse demult regasesc.

Porti ferecate de  ani si memorii
dispar atunci cand tu le deschizi-
din orasul invelit in fulgi de zapada
privesc cum lumea in maini o cuprinzi.

Enyo ( Ἐνυώ )

Inchid capacul pianului rece-
prins intre game, evit note
lovite abrupt de tacere.

Lumina asterne pe margini
pete de praf- copiii uitarii
se-opresc obositi
pe trepte efemere.

Corzi ruginite strajuiesc
intrarea in templul de lemn-
coloanele fine sunt roase
de carii crescute in timp.

Evita urmele lasate de mine-
asterne-ti singur drumul
pe fildesul pagan in care
neutrul  devine negru sau alb.

Iti las amintire o pagina alba-
iti las amintire propriul destin.

Geometrie abstracta

Din piatra am sculptat un chenar-
am adunat in el imagini, sunete, siluete

l-am modelat impreuna,
pastrand forma primara-
schimband continutul,
am alterat viitorul

In cele patru colturi
am lasat spatii libere
visand si dorind
sa fie implinite

Ascuns in ungherele mintii
frica prindea radacini-
intre noi lipsea o latura.

Dintre noi disparuse cuvantul.
Fara liant, am modificat structura-
triunghiul tacerii
ne-a lasat subreziti

Geneza cercului a luat sfarsit.

Hephaistos (Ἥφαιστος")

Sunt raul ce curge spre intinderi de cer,
spre valuri create de umbre desarte
miraj in desertul lasat de cuvinte
odata cu drumuri frante departe

Furtuni si oceane forme ne dau
din noroiul purtat de norii imobili,
din margini de lume, in linii trasate-
sigilii marcate in suflete moarte

In pumnii-nclestati ascundem vointa,
lasam ca simunul sa arate schelete
cu degete albe, desenand orizonturi
in care se-nfrupta din lacuri secate

Din temple cazute, case cladim
pe viermii din trupuri temelii se inalta
oseminte formeaza ziduri fragile
luminate de flacari, temute in noapte

Cu maini fara tremur, cu ochii deschisi
inlatura piesa ce inca mai bate-
nu-i vremea sa speri, nu-i locul sa plangi-
singur pe drumuri frante departe

apartinem timpului.