luni, martie 09, 2015

Ragnarøkkr

Degetele se agata de cer-
radacini rascolesc solul albastru
brazdat de avalansa continua
a albelor stanci

Gasesc forme in iluzii taiate
din marmura suprarealista-
mustati ascutite  rad si formeaza
indicatoare in cadranele scurse
pe margini de lume

Crucifixul desprins din pamant
arde in drumul spre negrul eter-
iar chipul terorii ascunde in privire
teroarea miilor de chipuri.

Cavalerii devin linii perfecte,
rupte de dogma Euclidiana-
sagetile rosii se scalda
in cenusa lemnului sfant.