Theia ( Θεία )

Priveste rana deschisa a diminetii

sangerand din trupul cel rece al noptii

cuprinde cu ochii  pastelul descris

de stropii ce cad din bolta cereasca

Asterne pe panza mainilor tale

culoarea iubita de zeii cazuti

dorita, temuta dar mult prea departe

de atingeri profane, de anii trecuti

Pe umeri asterne aripi taiate

din  corpul distrus de extaz-

din umbre, lumina si vise

tese drumul spre astre-

ultimul drum.

Asteria ( Ἀστερία )

Scriu in tacere
scriu pentru noi
scriu cuvinte ce prind forma
din cenusa caderii
din argila diforma
modelata devreme
arsa de ultimul zbor

Scriu pentru tine
cand tu nu asculti
cand tu nu auzi cum orele trec
cum rup din stancile aspre
fragmente de aripi
innegrite de cer

Scriu pentru nopti inecate in argint
ce-si scutura roua-n ferestre de zi
pe fruntile reci a doi trecatori
purtati de blestem sau destin
pe drumuri fara rascruce.

Scriu pentru tine,
scriu pentru noi,
scriu in speranta ca poate
scriu pentru doi.

Hypnos ( Ὕπνος )

Somnul ma cuprinde in brate de gheata.
Simt cum tacerea isi tine discursul-
ritualul din noapte cu-n singur adept

Pe-altarul de piatra sculptat de licheni
astern ofranda de zei cautata-
trupuri de foc din anii trecuti.

Lumina arcadei din templul secat
imbie la calm, placere si chin-
agonia jertfei se-ncheie subit.

Fumul imbraca lumina in linii de alb,
in linii de pace de mult timp dorite-
semnul spre care ma-ndrept cu speranta
ca ruga nespusa a fost ascultata

De mult zeii nu-mi mai aud glasul
surziti de pamantul ce cade din cer
pe ruine macinate, pe altare cazute,
in pagini nescrise scaldate de fum.