Ananke

Las în urma-mi ploaia ce cade
din cerul ce arde în nuanțe de gri
în tonul orchestrei celeste în care
pianul așterne culorile vii

las timpul să sape în lutul bătrân
rânduri de note pe linii de suflet,
memorii din anii în care eroi
se odihneau sub scuturi de fier

râuri de flăcări se sting sub lumină-
apusul nu iartă eretici și zei
nu lasă ca omul pe pagini să așeze
gânduri de cretă închise în sticla
pierdută pe valuri lipsite de țărm.

pe negrul bazalt, albul revarsă
iubire și ură, tristețe, bucurie
tot ce tu simți și eu am uitat-
născut din abisul creat de furtună
renasc din cenușa ploii ce cade,
trăind în lumină, iubind în păcat.

Moros

Sunt liber, sunt flămând să gust din lupta
ce zi de zi își etalează colții aprigi
și îi înfinge-n trupul ce se zbate
în valuri de furtună și fulgere de gheață
în apele ce mușcă din țărmuri vagi de pace.


Sunt liber să alerg prin pagini de carte,
să făuresc imperii sau să dărâm castele,
să ard pe rugul ereziei pictat pe pânza albă
a unui maestru bătrân și singur
orbit de lumina tronului celest.

Sunt liber să sfărâm lanțurile de fier
ce-mi leagă conștiința de legile difuze
prin care praful prefăcut în munți
împiedică profanul să evadeze


Sunt liber să aleg doar iluzii de om create
iar libertatea-n sine e  una dintre ele-
poți fi liber doar să muști din fiara
ce-ți curmă urma de lumină-
Vei renaște din sângele vărsat
pe locul unde-odată
munți au existat.