***

E atat de multa liniste si pace
aud cum arborii batrani vorbesc cu cerul
in nopti de vara cuprinse de mister
cand zei si oameni deopotriva
se-aduna-n jurul focului celest

Si din scantei ce se ridica
murind, catre parintii lor
noi suflete se nasc
in dansul umbrelor, tacut.

E atat de multa liniste si pace
pe tarmuri desenate de nisip
de timp, de ape si de pasi,
de-amintirea unui veac, odata
cand ascultam povata zeilor,
murind.