Elegie

Pe mari pustii
in inimi pline de dor,
in cantecul vantului
ce umfla vela,

pe drumuri spre Olimpul pustiu
in umbre de noapte albastra,
in jungla in care concertul
pianistului se termina

sub aripi de vultur
rapus de sarpele batranului timp,
in urme lasate pe nisipul
unui ocean secat

in universul pustiu
in astrele stinse
de sangele zeului
inlantuit de Caucaz

pe piatra sculptata de un Sisif renascentist,
un singur vers devine phoenixul
evului ce trece...


Omul este poezia-
si la inceput a fost cuvantul.