Prometheus ( Προμηθεύς )

Hainele aruncate pe podeaua de fier
in flacari acum, sunt luminate de zi
ma zbat in cenusa dansand spre zabrele
strivite de ziduri imbracate in gri

trupul se schimba, omul dispare
pe umeri apar rani sangerii
coastele rupte isi apara plaga
ce bate haotic in tample pustii

Lipsit de cuvinte, cu buzele arse,
cu lama serata a plamanilor mei
 fragmente de aer taiate in graba
dispar macinate in dintii prea grei

Sfaram cu placere gustul amar
al ultimei clipe scaldate in vin,
otrava din sange naste culoare-
sigilii pictate pe cerul senin.

Prea cald imi pare pamantul
prea greu si plin de inceput si sfarsit-
lipsit de timp, lipsit de durere
eternul devine blestemul primit.

Din agonie, din milenii, din praful stelar
zeii se nasc, fara amintiri sau dorinte-
hraniti de credinte, distrusi de vointa
Isi scriu fara lacrimi porpriul final.