Hestia ( Ἑστία )

Priveste cum norii pe pamant se aduna,
cum sunetul se naste din focuri sihastre,
din stanci flagelate de rani fumegande

Atinge cu maini tremurand de extaz
fuioare de apa si ochii din care
nopti fara astre nu pot evada.

Contururi de trupuri se pierd in cenusa-
Departe sunt oameni, departe sunt zeii,
Aproape de noi sunt clipe ce trec

Le numara in ritmul cantat de natura-
de nori sarutand pamantul murdar
de urme lasate de propriul vlastar.

Arcade solare zdrobesc canavaua-
orbite, pasari deseneaza orbite
sfarsind ca jertfa pe altarul ceresc

Te privesc si ascult cum inima-ti bate,
in tempoul aripilor smulse de zbor-

Noaptea ne-ascunde in flamuri albastre,
in temple ruinate de furtuna din noi.