Phobos

Aprinde rugul pe care stau-

jertfa iti aduc tie
zi de zi, fiinta mea

aprinde trupul invins
si elibereaza visul-

aripi de flacari purta-vor
om si dorinta
spre cerul de sticla

ma voi lipi de el
iar zorii de zi ma vor stinge

in noapte lasa-voi sa cada
bucati de suflet arzand

le vei cuprinde in palma
si vei naste dorinta-

nu iti ascunde privirea
in care furtuna se aduna

arunca torta spre mal-
voi ancora acolo
in noptile albastre de vara
in umbra marmurei tale

aprinde rugul pe care stau-
nu lasa ploaia ce cade
sa-mi stinga aripile

nu lasa cenusa sa se adune-
nu vreau sa renasc