Exil

Vazut-am arbori vechi si putrezi

cum strajuiau batrana casa

Cum frunze moarte sunt purtate

pe-un drum pe care pasii au tacut

In ploaia rece am stat si-am plans-

am ascultat cum glasul tau s-a stins

Pe drumul care ne-a purtat in anii

in care norii inca se jucau pe cer

E doar pamant si apa acum

e lutul in care omul s-a pierdut

Si locul unde ne luptam cu fiinte

nascute de un suflet pur

se pierde in rugina amintirea

ce ne purta in zborul lin spre cer

Nu am stiut ca timpul trece ca o umbra

Nu am stiut ca maine va fi ieri

Ca astazi nu exista niciodata- 

e doar un joc venit de nicaieri

Si tot ce fac e spre a uita-

nu doare tot ce nu iti amintesti

Vazut-am arbori vechi si putrezi

cum strajuiau strainul care

purtat de amintiri se lasa 

pe drumul inecat de ploi.