Charon

pe ochii zeilor se-astern

monezile  luntrasului

din trupul templelor se ridica

ziduri de sticla

le asezam intre noi si trecut

intre om si pacat

deschide portile mintii-

ruginite, se vor rupe

sub greutatea timpului

dincolo de ele se ascund

tarmuri de pace si linii de creta,

fragmente de cer si sunet de harfe

perfectiunea trupului

devine decadenta

arta devine mister

omul devine pamant

pe ochii zeilor se astern

monezile luntrasului-

corabia-i insa de mult

nu mai trece raul secat.