Ixtab

Lasa cortina sa cada-

Scena e pustie, luminile s-au stins;

intunericul imbraca actorul

in forma-i primara.

Sub chipul fara zambet se ascund

sute de povesti, mii de oameni,

in mintea cuprinsa de nebunie

teatrul devine propria inchisoare.

Lasa cortina sa cada

peste muzica ce nu o auzi,

peste versuri, istorii, viata-

actorul ramane scribul

ce n-a incetat sa-si scrie necrologul.

Piesa e simpla, dar de neinteles

finalul il stii, cuprinsul ramane ascuns

iar inceputul il uiti-

Lemnul te inveleste in mantia-i rece

si devii parte din scena,

devii umbra invaluita in lumina.