Thanis

M-am asezat langa tine

si am stiut atunci 

ca prima clipa va fi ultima-

suntem aici, acum

si nu vom reveni

Aici. Acum.

Nu am gasit raspuns

si nu voi intreba

de ce nu suntem parte-a timpului

ci doar existam spre a-l masura

de ce nu pot opri secunda

sa o impart in mii de fire

sa le astern pe urma chipului tau

pe linia ochilor tai

pe marmura inimii tale

sperand ca, poate,

va reusi sa sfarame cuvintele

ce au inchis un drum,

va reusi sa compuna-un cantec

templului ce il va ridica 

din marmura inimii tale

Si-atunci, precum un batran marinar

imi scufund bratele in apa

gandind la zeii-al caror amfora

o voi picta cu-acea secunda.

Nemuritori, gusta-vor

din timpul ce-l vor masura

secol cu secol,

ora cu ora,

clipa cu clipa

ascultand glasul  templului tau.