Ascult in tacere pianul cum tese
povesti de iarna in dansul fulgilor albi
presarati pe sarcofagul negru, masiv
in care notele refuza odihna.
Candelabre aprinse in noapte arunca
jocuri de umbre in lumea lipsita
de culori si de viata- mantia iernii
devine stapana pe inimi de gheata
Strivesc zapada in urme efemere
singur pe drumuri ce nu se mai vad
prefer langa mine viscolul aspru-
oglinda furtunii din cantecul meu
Ramai amintire doar in secunde
strapunse de ace inghetate in timp
in note pastrate sub lemnul funebru
de tortele aprinse ce nu le mai simt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
esti liber sa spui ce vrei, dar conteaza doar ce vrei sa spui cu adevarat...