Intermezzo

În ora târzie a nopţii ce vine
ascult cum ceaţa zgârie umbre
pe ziduri tăcute pătate în grabă
de aripi albastre smulse din lună

din astrul ce se-ascunde în valuri diafane
precum copii din noi în anotimpuri de verde
când cântecul verii se stinge in seri
de roşu aprins, de ploi şi furtuni.

Te văd, te ating, te simt şi mi-e dor
de chinul suav, de torţe cereşti
pictând pe conturul de muză serenă
lumini de cristal absurd de plăcute

te ating, te simt, mi-e dor să te pierd
în valuri de oameni grăbiţi să termine
timpi fără rost- linii întrerupte
măcinând în tăcere timpul din noi

te găsesc mângâind pianul prea calm
al apei havuzului ascuns de priviri-
note se nasc din degete suple
în ritmuri de foc ce doar tu le mai ştii

Te simt şi mi-e dor să te uit dintr-o dată
să curm cu un gând trecutul ce arde
liantul ce leagă fragmente de inimi
secate de note născute în ape.