Glossă
Neaşteptat tindeai
spre infinit,
Născând forme,
uitată de timp.
Amurgul pur
crea lumina
spre care
neaşteptat tindeai.
Aici, Timpul,
murind,
uita plecarea
spre infinit.
Şi aşteptam
iubirea,
în care speram,
născând forme...
Prea târziu...
Nevrând,
eliberam raţiunea
uitată de timp.
Uitată de timp,
născând forme,
spre infinit
neaşteptat tindeai.
Despărţire
În marmură, simetric, s-a destrămat
iubirea.
Prin tine, o parte am pierdut,
iar eu, din ce-a rămas,
Am mai clădit un templu:
pe friză-am dăltuit
Cuvîntul
iar în coloane-am întruchipat
Uitarea.
E-a şaptea zi,
geneza
agonic începând.
Căderea Îngerului
Mureau agonic vise, în sângeriul serii,
pătând cu sânge-albastrul nepătat al mării,-
Şi nori treceau prin drumul netrecut al zării...
Mureau agonic vise, în sângeriul serii...
Din şiruri lungi de ani- doar umbre.
Rămas-am fiinţa gheţii din pustiu,
În mine sfărâmat-am tot ce-i viu!
Şi am căzut crezând... dar unde?
Din şiruri lungi de ani- doar umbre...
Neaşteptat tindeai
spre infinit,
Născând forme,
uitată de timp.
Amurgul pur
crea lumina
spre care
neaşteptat tindeai.
Aici, Timpul,
murind,
uita plecarea
spre infinit.
Şi aşteptam
iubirea,
în care speram,
născând forme...
Prea târziu...
Nevrând,
eliberam raţiunea
uitată de timp.
Uitată de timp,
născând forme,
spre infinit
neaşteptat tindeai.
Despărţire
În marmură, simetric, s-a destrămat
iubirea.
Prin tine, o parte am pierdut,
iar eu, din ce-a rămas,
Am mai clădit un templu:
pe friză-am dăltuit
Cuvîntul
iar în coloane-am întruchipat
Uitarea.
E-a şaptea zi,
geneza
agonic începând.
Căderea Îngerului
Mureau agonic vise, în sângeriul serii,
pătând cu sânge-albastrul nepătat al mării,-
Şi nori treceau prin drumul netrecut al zării...
Mureau agonic vise, în sângeriul serii...
Din şiruri lungi de ani- doar umbre.
Rămas-am fiinţa gheţii din pustiu,
În mine sfărâmat-am tot ce-i viu!
Şi am căzut crezând... dar unde?
Din şiruri lungi de ani- doar umbre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
esti liber sa spui ce vrei, dar conteaza doar ce vrei sa spui cu adevarat...