Nocturne

Nu piatra ramane amintire
Nici timpul

Doar cuvantul e cel
ce tine in cupa-i de destin
portretul unui zeu

Capela Sixtina a genezei
Templul de marmura al cugetului
pilonii de bazalt
al unei lumi fara sens

Materie si energie
vazut si nevazut
scris si nescris

purtat din ev in ev
din inima in inima
prin piatra sau pe cer

el dainuieste vesnic
prometeu al firului de timp
lumina in negrul labirint
al ratiunii.

Nu piatra ramane amintire
Pe scena arsa

Doar pergamentul scris
si universul unei fiinte

Nocturne

Nu vreau sa te pierd in noapte

Nu vreau sa iti inchizi ochii

In care primavara se juca

Cu randuri stranii de destin

In care lumea isi pierde din sens

si devine sambure de pace

in oceanul de furie nestinsa

Si vreau sa te intreb de ziua de azi

de cuvinte nescrise de rasarituri

de vuietul marii din noi

De neagra corabie din zare

Ce prevesteste furtuna ce va sa vie

Ce canta epilogul unei lumi apuse

Nu vreau sa te pierd in noapte

in randuri de zenit sangerii

in roua ce se aseaza pe frunte

in inimi de marmura rece

in linii de marmura simple

Cand aripi de lumina purta-vor

Ultimele tale cuvinte

Cand iarna va curge 

Prin trupul tau de nimfa

Nu vreau sa fii amintire-

Doar visul de vara

al unor nopti tarzii